Vă invităm să învățăm împreună despre fiecare literă din ABC-ul securității cibernetice by Bitdefender.
Hai să descoperim un nou element: Virusul
Virușii sunt printre primele amenințări informatice apărute. Au fost atât de cunoscuți încât numele lor e practic sinonim cu ideea de malware (malicious software – software periculos). Pentru utilizatorii care au copilărit în anii 80-90 virusul era acel cod responsabil de infectarea fișierelor.
Un virus informatic este o aplicație care se poate replica prin atașarea codului propriu la alte fișiere din sistem. Misiunea sa este de a infecta fișier după fișier, cauzând probleme și afectând integritatea computerului infectat. De obicei, virusul modifică fișierele de sistem, iar sistemul gazdă nu mai poate fi utilizat.
De reținut: cu toate că termenul „virus” este utilizat incorect pentru a desemna malware-ul de pe computer, nu poate fi vorba de un virus decât dacă poate infecta fișiere.
Primii viruși informatici au luat naștere în mediul academic și scopul lor a fost complet altul decât infectarea sistemelor și crearea haosului în rândul utilizatorilor de computere. Spre exemplu, la sfârșitul anilor ’50, matematicianul britanic Lionel Penrose a publicat o lucrare intitulată „Self-Reproducing Machines” (Mașini care se pot reproduce singure), o explicație pe scurt a unui model bidimensional, simplu, capabil să se reproducă singur, să-și modifice structura și să atace sisteme informaționale. Componenta practică a acestui proiect a fost integrată de către Frederick G. Stahl pe un sistem IBM 650. La momentul respectiv, oamenii de știință și cercetătorii erau preocupați exclusiv de inteligența artificială și de industria înfloritoare a roboticii.
Câțiva ani mai târziu, trei cercetători de la Bell Telephone Laboratories (Laboratoarele Bell) au început să realizeze experimente cu un joc video de programare numit Darwin. Darwin era alcătuit dintr-un program numit „umpire” care rula într-o anumită parte a memoriei computerului (loc denumit „arena”).
Fiecare jucător trebuia să scrie programe de mici dimensiuni cu ajutorul codului mașină IBM 7090 și putea utiliza anumite funcții stocate în „umpire”. Scopul principal era examinarea locurilor din memorie, compromiterea celuilalt program care rula în locul respectivă și umplerea spațiului rămas gol cu propriile copii.
Jocul în sine era doar de amuzament, însă poate fi privit și ca nașterea software-ului care se poate replica singur, care avea să fie utilizat într-un cu totul alt mod.
Deși inițial virușii erau foarte populari, în zilele noastre nu mai sunt atât de întâlniți. Pe de o parte, pentru că sistemele moderne de operare sunt prevăzute cu metode de remediere antivirus. Pe de altă parte, pentru că infractorii cibernetici moderni nu mai sunt preocupați de dezvoltarea de viruși. Pentru a putea obține profit de pe urma infectărilor, infractorii cibernetici trebuie să-și mențină creațiile online, fără a fi detectate, pentru o perioadă îndelungată de timp. Pentru că virușii compromit fișierele și sistemele de operare, atrag prea multă atenție și ridică suspiciunile utilizatorilor.
Telemetria noastră internă arată că virușii reprezintă doar 1% din totalul amenințărilor prezente la nivel global.
Cu toate că virușii se apropie de declinul absolut, nu se vor da bătuți cu una cu două. Pentru a nu cădea victime, descărcați fișierele doar din surse de încredere. Nu deschideți niciodată fișierele din attachementul unui mail suspect sau din mailuri care au ajuns în Junk.
Mai mult, folosiți soluții de securitate care pot detecta virușii. Actualizați soluția de securitate și asigurați-vă că este activă în permanență. Încercați Bitdefender 2020 gratuit timp de 90 de zile.
tags
16 Februarie 2021